HAMLET FĂRĂ SHAKESPEARE


Dacă nu credem, trăim în zadar. Dacă nu credem în Fericirea căreia i-am fost destinați, vom da realitate suferinței, asumându-ne astfel singuri boala, decrepitudinea și în final moartea… Iată ce înseamnă să nu iubim Viața. Și să nu credem în Ea. Căci dacă am iubi-O și am crede cu adevarat în Ea, n-ar mai  exista … Citește în continuare

ÎN PRIMA CLIPĂ DIN ANUL 69 AL VIEȚII MELE…


…Am simțit ca pe o certitudine indiscutabilă că de-acum aparținem Păcii. Care reprezintă Răspunsul unei Chemări irezistibile, venită din profunzimea Ființei noastre, pentru a ne povesti într-o trăire de mult așteptată, cine suntem cu adevărat. Am simțit de asemenea faptul că de acum, fiind pătrunși de Iubirea copleșitoare a lui Dumnezeu, nu mai putem păși … Citește în continuare

CEEA CE NU A DISPĂRUT DIN NOI NICIODATĂ


Niciodată nu a dispărut cu totul din noi Licărul Speranței. Chiar când a fost acoperit de norii întunecați ai deznădejdii, chiar când a traversat furtuni ce păreau imposibil de depășit, Licărul Speranței n-a încetat să ne șoptească: sunt aici, sunt cu voi, vom reuși! Niciodată nu a dispărut din noi complet și definitiv Disponibilitatea de … Citește în continuare

CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA


Faptele, asemeni unui sac purtat în spate, îngreunează Disponibilitatea de a trăi Harul, consolidând duhul amorțirii. Care, deși este extrem de activ și prolific în raport cu cele ale lumii, rămâne inert la Chemarea Spiritului. Prezența Harului presupune eliberarea de tot ce este exterior Ființei. Atunci când cheamă Harul, Credința uită chiar și de faptele … Citește în continuare

PRIVIRE SPRE CEEA CE ÎNCĂ NU CONTEAZĂ


Potirul în care s-a sălășluit Viața pe Pământ s-a umplut până la refuz și Ceasul Timpului s-a oprit. Din fericire înainte ca Potirul să se reverse. Dar Ceasul Lumii încă nu s-a oprit… Căci Lumea și-a pregătit pe-ndelete și consecvent mijloacele prin care să poată supraviețui cât mai mult acestui moment final. Știe că starea … Citește în continuare

O SCRISOARE MINUNATĂ


Acum vreo 5 ani, într-o seară, eram într-o Biserică din Crângași, unde se slujea Vecernia. Ușile Împăratești erau deschise și Crucea din Altar, luminată de jur împrejur cu beculețe, se vedea tare frumos. Lumina beculețelor care se proiecta pe Cruce, forma și în jurul Ei o Aură strălucitoare. Deodată, din câmpul meu vizual au dispărut … Citește în continuare

MINUNEA


Minunea suntem noi. Fiecare dintre noi. Faptul că în termenii lumii suntem frumoși sau urâți, tineri sau bâtrâni, geniali sau mediocrii, blânzi sau violenți nu contează. În termenii sacralității fiecare dintre noi e o Minune. Și trebuie să ne vedem doar așa. Indiferent de situația în care ne aflăm, nu trebuie să ne privim altfel … Citește în continuare

CHEMAREA GLASULUI


Glasul Celui care strigă în pustie răsună limpede și liniștit, plutind peste marea viselor tulburi, care nu a încetat să se extindă și să acopere pământul, înecând lumea în incertitudinea credinței. El nu doar că se face auzit, dar pătrunde atât de suav în inimi, încât e imposibil să nu fie primit. E mai mult … Citește în continuare