PRINCIPIUL COMUNICĂRII


Pe măsură ce ai crescut, ai renunțat să-i mai ceri totul lui Iisus – a Cărui Prezență știută sau neștiută ți-a însoțit copilăria – preferând să obții singur ceea ce-ți doreai. Ai înlocuit rugăciunea, care adeseori ți se împlinea chiar înainte de a o rosti, cu efortul, chinul și suferința. Și așa a apărut în mintea ta, care era mai limpede decât un cristal, ideea de sacrificiu. Ideea că totul se obține prin efort și suferință. Idee pe care apoi i-ai atribuit-o lui Iisus, prin credința că, pentru a-L mulțumi și pentru a obține de la El  ce vrei, trebuie să faci dovada disponibilității de a te jertfi.

N-ai vrut să înțelegi că Iisus nu are nevoie de sacrificiu. Nu-l vrea fiindcă vrea altceva: să comunici cu El. Dar nu oricum, ci în așa fel, încât Comunicarea să devină sursa unei bucurii nesfârșite. Doar acceptând o astfel de comunicare, îți poți oferi șansa de a fi cu adevărat împlinit. Și astfel șansa de a înțelege că Iubirea Lui Iertătoare te-a mântuit. De ce ți-ai refuza această șansă? Toți anii tăi de zbucium, suferință și chin – care te-au dus de la o comunicare stăpânită de frică, la frica de a comunica – nu au reprezentat decât refuzul șansei de a te împlini în bucurie. De fapt refuzul de a înțelege că pentru a fi împlinit, și astfel fericit, Iisus nu-ți cere decât să stai de vorbă cu El ca și cu un frate…

Iată lucrul pe care Iubirea Lui nu a încetat să ți-l amintească mereu. Și a făcut-o dând glas nu doar dorinței Sale, ci răspunzând și chemării propriului tău suflet.  Vroia să înțelegi că refuzând această Comunicare – din ce motive nu mai contează – te îndepărtezi nu doar de El, ci și de tine, cel adevărat. Pe care El însă, nici o clipă nu l-a uitat. Dimpotrivă: lăsând  la o parte ce făceai, ți-a mângâiat tristețea cu care străbăteai drumurile lumii, primind în Inima Lui doar dorința ta – mai mult sau mai puțin conștientă, dar permanentă – de a comunica cu El. Dorește-ți așadar, în numele Adevărului, să-L dorești pe Cel care este pururea cu tine. Fiindcă doar astfel vei putea fi fericit.

Bucuria vrea să te trăiască. Dă-i voie. E în profunzimea ta, unde Iisus te așteaptă prin chiar Prezența Sa. Prezență de care te poți convinge oricând, privind spre adâncul din tine. Cât timp vei privi în afară – unde nu-L vei găsi – te vei simți singur și-ți va fi frică. Dar dacă vei coborî în adâncul Ființei, acolo unde El e prezent, și prin Prezența Lui tu ești Viu, nu vei mai vedea niciun pericol. Dimpotrivă, vei vedea Liniștea, Pacea și Bucuria, care-ți arată, la distanță de numai o clipă, o altă Lume… Căreia ești chemat să-i dai Viață. Adevărul acestei Viziuni te așteaptă în limpezimea unui izvor nesecat. Soarbe din el cu nesaț. E Apa Vieții care ți se oferă să o bei pentru a descoperi, încă de aici, Nemurirea… Și odată cu Ea, Împărăția Ei…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s