PUTEM COMUNICA DIRECT CU IISUS


Relația pe care o aveam cu Iisus a devenit cu totul alta după ce într-o zi, cam cu douăzeci de ani în urmă, inima mea a primit din partea Lui un mesaj în două cuvinte: TE IUBESC! Atât! Nu mai țin minte ce făceam în clipa aceea, fiindcă Clipa Aceea, prin conținutul ei, a șters instantaneu tot ce-am avut, aveam și voi avea vreodată în minte.

În mintea mea a rămas, dintotdeauna și pentru totdeauna doar atât: TE IUBESC! Îmi amintesc însă cum am răspuns clipei: izbucnind într-un plâns zguduitor, dar în același timp eliberator. Deși eram singur, am simțit nevoia să mă ascund de oricine și orice nu mai putea fi, și ghemuit ca un fetus, am lăsat litania lacrimilor să mă purifice.

Apoi, după nu știu cât timp, fiindcă oricum timpul nu mai exista, m-am ridicat foarte liniștit. Și în pacea solemnă pe care Prezența Lui o adusese sufletului meu, i-am spus la rându-mi, calm și hotărât, privindu-L în Icoana care-I reproduce Chipul de pe Giulgiu de parc-ar fi fost viu: TE IUBESC!

Și așa am început să celebrez în viața mea de preot, într-un mod pe-atunci neștiut nici chiar de mine, LITURGHIA IUBIRII. Liturghie a cărei Putere era Duhul Sfânt: Luați Duh Sfânt!; a cărei expresie era Pacea: Pacea Mea v-o dau vouă!; a cărei liant cu lumea era Maria, prin care am devenit nu doar prieteni, ci și frați: Iată fiul Tău!

Și m-am apropiat altfel de Icoana la care până atunci veneam doar spre a-L venera cu un respect încărcat de precauții: liber de orice opreliște, într-un elan nestăvilit de a-L îmbrățișa. Căci L-am simțit spunându-mi: iartă-te pentru toate greșelile mai mici sau mai mari pe care le-ai făcut vreodată. Căci n-ai păcătuit, ci ai împlinit.

Iartă-te pentru toate clipele în care, urmând calea altor dorințe, ai ales să nu fii cu Mine. Căci ori pe unde-ai umblat, Eu am fost pururea cu tine. Și mai ales iartă-te, pentru totdeauna, că ți-ai părăsit Tatăl, plecând din Rai, spre a veni în lume, ca să te supui egoului. CĂCI NOI TE-AM IERTAT!

Am înțeles atunci că ultimul dintre zidurile care ne separă de Dumnezeu e cel al neiertării de sine. Care duce inevitabil la învinovățirea de sine, care la fel de inevitabil, duce la separare. Adică la însăși esența păcatului inițial, care a fost separarea. Pe care nici atunci, nici de-atunci, Dumnezeu nu a dorit-o niciodată.

Putem comunica direct cu Iisus dacă nu-I mai impunem relația stăpînului cu sluga. Căci n-o vrea. Dacă nu ne mai învinovățim. Căci ne-a iertat necondiționat. Dacă nu mai interpunem între noi și El, ca pe o necesitate, suferința și sacrificiile. Căci n-are ce face cu ele. Dacă renunțăm la frică. Fiindcă El așteaptă de la noi doar Iubirea.

Iisus poate comunica direct cu noi dacă – împreună cu Cea prin care, dăruindu-ne-o Mamă, ni s-a dăruit ca Frate – venim la El SPRE A TRĂI BUCURIA: de a fi împreună; de a ne împărtăși în Pace, Iubirea; de a ne simți împliniți prin Harurile Duhului Sfânt, în demnitatea noastră de Fii ai lui Dumnezeu.  Dacă venim la El SPRE A TRĂI BUCURIA!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s